Anul acesta, Colegiul Național „Mihai Eminescu” a găzduit o întâlnire specială, dedicată olimpicilor săi, elevi care, prin muncă, ambiție și perseverență, au atins performanțe remarcabile în diverse domenii. A fost mai mult decât o simplă reuniune pusă la cale de directoarea colegiului, Camelia Voicu; a fost un dialog sincer și matur despre parcursul lor, despre emoțiile trăite în competiții și în pregătirea de zi cu zi, despre valorile care le ghidează pașii și despre rolul esențial al profesorilor în formarea lor. „Anul acesta am obținut rezultate semnificativ mai bune decât în anii anteriori, atât ca număr de premii, cât și de mențiuni la olimpiadele naționale. Am simțit că este esențial să valorizăm aceste reușite, pentru că în spatele lor se află eforturi considerabile, pasiune, muncă susținută și, nu în ultimul rând, implicarea profundă a cadrelor didactice. De foarte multe ori, profesorul devine pentru elev un model de viață, iar acest lucru implică o responsabilitate cu atât mai mare. Anul acesta ne-am aplecat în mod special asupra olimpicilor naționali, dar nu am neglijat nicio clipă celelalte categorii de elevi. La Colegiul Național , ne dorim să construim o școală pentru fiecare copil , un spațiu în care fiecare elev să aibă șansa de a-și descoperi și valorifica potențialul. Credem cu tărie că fiecare profesor are misiunea de a vedea unicitatea din fiecare copil și de a-i crea cadrul necesar pentru afirmarea propriei forme de excelență”, ne-a spus directoarea Camelia Voicu. Acești tineri cu rezultate deosebite au vorbit cu luciditate și încredere despre viitorul lor profesional, dar și despre procesul prin care au ajuns aici. Au împărtășit din strategiile lor de învățare, din modul în care își gestionează emoțiile și echilibrul între școală și viața personală. În centrul acestor discuții a stat o valoare profund umană, ambiția. Da, ambiția este o valoare personală autentică, care se transformă, în cazul elevilor, în motorul care alimentează dorința de a învăța, curajul de a înfrunta eșecul și claritatea visurilor de viitor.O altă valoare evidențiată este încrederea în sine, care face de multe ori diferența în competiții între elevi cu pregătire foarte bună. Și multe alte abilități și calități pe care le veți descoperi pe măsură ce îi veți cunoaște pe fiecare în parte din prezentările lor. A fost și o ocazie de a se cunoaște mai bine unii pe alții, de a-și împărtăși metodele de lucru și visurile personale. „Visul meu este să devin…”, a fost fraza cu care mulți dintre ei și-au încheiat intervenția, cu ochii larg deschiși către un viitor pe care îl construiesc pas cu pas, ghidați de valori, susținuți de profesori și animați de dorința de a face diferența. Vă invităm în cele ce urmează să-i descoperiți să le cunoașteți visurile și, de ce nu, cei care le sunteți colegi, să preluați din experiența lor pentru a cunoaște performanța, pentru a vă face viața mai bogată, mai frumoasă. Olivia Anastasia Ene, clasa a VII-a: „Pasiunea mea pentru limba română, limba latină și religie s-a conturat în timp, dar a început cu adevărat în clasa a V-a, când doamna profesoară de limba română m-a îndemnat să particip la olimpiada județeană. Atunci, odată cu prima mea calificare la etapa națională, am descoperit o pasiune care cred că exista de mult înlăuntrul meu, dar care nu fusese conștientizată până atunci. Mulți ar spune că premiul obținut este cel care te motivează cel mai mult, dar pentru mine, adevărata motivație este procesul în sine – învățarea continuă, descoperirea constantă. Bucuria de a concura la o națională nu vine doar din premiu, ci și din faptul că te afli printre cei mai buni elevi din țară și ai ocazia să înveți din această experiență. În perioadele de pregătire intensă, o zi obișnuită pentru mine începe și se încheie cu studiul limbii române. Mă pregătesc atât cu doamna profesoară, cât și singură, iar această rutină a devenit parte din viața mea. Emoțiile sunt, pentru mine, cea mai mare provocare. Sunt o persoană foarte emotivă și, de multe ori, îmi este greu să le gestionez înainte de o competiție, mai ales în momentul în care intru în sala de examen. Nu mi-e teamă de ceilalți, ci de gândul că aș putea uita tot ce am învățat. Însă, odată ce primesc subiectul și încep să scriu, emoțiile se estompează și revin la starea mea firească. Reușesc să mă regăsesc, pentru că emoțiile, deși dificile, au o putere transformatoare. Participarea la aceste competiții m-a învățat multe despre mine: că pot mai mult decât cred, că trebuie să fiu ambițioasă și să nu renunț, indiferent de rezultat. În clasa a V-a, de exemplu, nu am obținut premiu la naționala de limba română, dar acel moment nu m-a descurajat. Dimpotrivă, m-a motivat să muncesc și mai mult, iar în clasa a VI-a am reușit să obțin două premii. Așa am descoperit în mine ambiția – o valoare importantă pe care competițiile mi-au scos-o la iveală. Echilibrul între școală și timpul personal este foarte important. Deși învăț în fiecare zi, chiar și în vacanțe, nu o fac mereu la aceeași intensitate. Multă lume crede că un copil olimpic doar scrie și citește toată ziua, dar nu este așa – și oricare dintre colegii mei poate confirma asta. Este important să găsești un echilibru. Profesorii mei au avut un rol decisiv în tot acest parcurs. Am avut norocul să lucrez cu dascăli care au știut să mă ghideze, cu care am rezonat nu doar în privința materiei, ci și sufletește. Cred că atunci când înveți cu drag și profesorul predă cu pasiune, progresul devine natural. Fără această legătură, fără această susținere, nu poți atinge performanța. Legătura dintre limba română și viața de zi cu zi este evidentă. O vorbim, o scriem, o auzim în fiecare zi, dar ceea ce contează este să o folosim corect. Este parte din identitatea noastră și trebuie să-i acordăm atenția cuvenită. Performanța de la olimpiadă mă ajută mult și în planurile de viitor. Îmi doresc să urmez o facultate în domeniul în care am performat, iar premiul I la olimpiada națională îmi oferă șansa de a fi admisă fără examen la liceu. Fiind încă la gimnaziu, acest rezultat îmi oferă deja posibilitatea de a alege orice liceu din țară fără emoția unui examen. Asta mă eliberează de stres și îmi permite să continui ceea ce îmi place cu adevărat: să învăț, să descopăr și să performez”. Eliza Bălan, clasa a X-a: „Am obținut Mențiune la Olimpiada Națională de Limba Latină, un rezultat care înseamnă foarte mult pentru mine. Pasiunea mea pentru limba latină a început în clasa a VII-a, în timpul orelor, când am început să învăț despre cultura și istoria romană, dar și puțină gramatică. Din acel moment, m-am simțit atrasă de acest domeniu și mi-am dat seama că vreau să urmez profilul de filologie. Așa a început și pregătirea mea pentru olimpiade, sub îndrumarea doamnei profesoare Carmen Stoica. Motivația de a lucra constant la un nivel înalt vine din dorința de succes, din nevoia de recunoaștere a efortului și, mai ales, din respectul față de limba latină și moștenirea poporului român. Mi se pare important să arătăm că această limbă contează și că merită studiată și promovată. Recunosc că este uneori dificil să găsesc un echilibru între școală și timpul personal. Este multă materie de învățat, de repetat și de aprofundat. De aceea, e important să îți cunoști limitele, să știi când ai nevoie de o pauză și când e momentul potrivit să lucrezi. Eu, de exemplu, funcționez cel mai bine dimineața. Seara nu pot să mă concentrez deloc, așa că învăț în prima parte a zilei. Iar când simt că oboseala devine prea mare, iau o pauză și revin mai târziu, cu mintea mai limpede. Doamna profesoară Carmen Stoica m-a ajutat enorm să rămân conectată, să fiu prezentă și să nu mă las descurajată. Sunt momente în care vezi o cantitate mare de materie în fața ta sau când simți că nu îți ies subiectele, iar tentația de a renunța sau de a te demoraliza e mare. Dar ea a știut cum să mă aducă înapoi cu picioarele pe pământ, să mă ajute să revin la ritmul meu normal și să continui. Înaintea unei olimpiade sau a unei competiții, mi se pare normal să ai emoții. Este multă presiune, știi că ai muncit mult, că ai pus suflet și te temi să nu greșești ceva din neatenție. Emoțiile sunt inevitabile, dar important este ca, atunci când intrăm în sală, să ne concentrăm doar pe subiect și să lăsăm restul deoparte. Pentru că am o pasiune pentru limbi și culturi diferite, îmi doresc să urmez în continuare un drum în acest domeniu. Vreau să ajung la Facultatea de Limbi Străine din București, pe profilul Engleză-Italiană. Mă orientez acum spre o limbă modernă, dar care este tot legată de latină. Cred că, odată ce înveți latina, poți înțelege și accesa cu ușurință orice limbă romanică existentă”. Alexia Ciobanu, clasa a X-a: „Încă de mică, limba engleză (materie la care a obținut mențiune la olimpiada națională, n.r.) a fost pentru mine mai mult decât o materie – a fost un hobby, o pasiune sinceră. N-am privit-o niciodată ca pe o obligație, ci ca pe ceva ce fac din plăcere. De aceea, atunci când m-am calificat la Olimpiada Națională de Limba Engleză, am simțit că sunt într-un mediu care mi se potrivește perfect. Chiar dacă engleza nu este direct legată de domeniul în care vreau să profesez – medicina – îmi doresc să păstrez o legătură strânsă cu limbile străine, pentru că am descoperit că am o înclinație reală în această direcție. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar mi-ar plăcea ca, poate, într-o zi, să studiez într-o altă țară și să pot îmbina medicina cu limbile străine. Limba engleză este extrem de utilă – este o limbă internațională, vorbită aproape peste tot, și chiar cred că îți deschide multe uși. Profesorii mei au jucat un rol esențial în această reușită. Nu doar că m-au ghidat – doamna Laura Sava și doamna Anica Georgiana, profesoara mea de la clasă – dar m-au ajutat să-mi gestionez emoțiile, ceea ce pentru mine a fost extrem de important. De asemenea, îi sunt recunoscătoare doamnei Otilia Trifan care m-a însoțit la olimpiadă și a fost ca a doua mamă pentru noi; ne-a susținut și s-a bucurat pentru noi. Sunt o persoană foarte emotivă și uneori simt că emoțiile mă copleșesc. Ei m-au susținut, m-au încurajat și mi-au oferit un mediu sănătos, în care m-am simțit în siguranță și am putut să cresc. Le sunt foarte recunoscătoare profesorilor pentru asta. Participarea la olimpiade m-a învățat multe despre mine. Am învățat că trebuie să am mai multă încredere în intuiția mea. De exemplu, în clasa a VIII-a am participat la olimpiadă, dar nu am avut curajul să îmi urmez intuiția, și nu am obținut nicio distincție. Anul acesta a fost ceva mai bine, dar simt că mai am de muncit ca să ajung acolo unde îmi doresc. De aceea, în anii următori, îmi propun să progresez. Motivația de a lucra constant la un nivel ridicat vine, în primul rând, din dorința de a-mi demonstra mie însămi că pot. Sigur, și distincțiile și premiile contează – cred că toată lumea simte asta – dar pentru mine contează mult și faptul că fac ceva care îmi place cu adevărat. Mă simt bine când știu că reușesc într-un domeniu care mă pasionează. Cel mai greu moment din acest drum a fost gestionarea emoțiilor. A fost o perioadă stresantă, pentru că îmi doream foarte mult să particip și să obțin o distincție. A fost și o etapă de baraj, unde am simțit că e competiție reală, iar apoi, la etapa națională, presiunea a crescut. Dar am avut șansa să fac parte dintr-un lot olimpic care a fost ca o a doua familie pentru mine. Emoțiile le simțeam împreună, ne susțineam reciproc, iar fiecare bucurie era trăită de toți. Cred că acest spirit de echipă a fost unul dintre motivele pentru care lotul nostru la limba engleză a reușit să obțină trei distincții și punctaje foarte frumoase – chiar dacă nu toate au putut fi premiate din cauza unei competiții extrem de strânse. Chiar dacă eram de la licee diferite, am rămas prieteni, iar legătura asta contează enorm”. Tudor Tănase, clasa a V-a: „Am obținut mențiune la concursul . A fost o experiență care m-a motivat. Pasiunea mea pentru geografie a început într-un mod simplu: când a intrat în clasă doamna profesoară de geografie și ne-a vorbit atât de frumos despre această materie. M-a captivat din prima clipă, iar de atunci geografia a devenit una dintre pasiunile mele cele mai mari. O zi obișnuită pentru mine începe cu învățat și se termină tot cu învățat. În prezent, nu merg la școală pentru că sunt scutit, așa că am mai mult timp să învăț acasă. Într-adevăr, cel mai greu mi-a fost la început să am răbdare; nu eram obișnuit să stau mult să învăț. Dar, cu timpul, m-am adaptat și am reușit să-mi construiesc un ritm bun. Participarea la concursuri m-a învățat că pot să învăț foarte multă informație și că sunt capabil să-mi stăpânesc emoțiile. Profesorii m-au susținut și m-au învățat tot ce aveam nevoie. Mi-au dat încredere că pot obține rezultate bune și m-au pregătit pentru competiții. Le mulțumesc pentru sprijin. Înainte de olimpiadă nu am foarte mari emoții. De obicei, ele dispar în momentul în care primesc foaia și văd că știu răspunsurile. Atunci mă liniștesc și pot să mă concentrez. Ce îmi place foarte mult e că pot să aplic ceea ce învăț la geografie în viața de zi cu zi. Pot să recunosc relieful, să înțeleg mai bine biosfera și să fac legături între informațiile din cărți și lumea reală. Pentru mine, geografia nu este doar o materie, ci este parte din felul în care privesc lumea”. Ioana Medeea Stanciu, clasa a V-a: „Am obținut premiul special la mica Olimpiadă de Geografie . La începutul anului, geografia nu era materia mea preferată. Mi se părea destul de grea și greu de înțeles. Totul s-a schimbat în momentul în care doamna profesoară Albu Daniela ne-a propus să participăm la această olimpiadă. Pentru că nu mai avusesem ocazia să particip la alte concursuri, m-am înscris. Am trecut de faza pe clasă, iar apoi doamna profesoară ne-a explicat mai clar materia. Am început să o înțeleg mai bine și, treptat, am descoperit cât de interesantă este geografia. Așa a început să-mi placă. Pregătirea pentru olimpiadă a însemnat un efort în plus față de școală, mai ales în perioada dinaintea competițiilor. Timpul pe care îl alocam în mod normal altor materii l-am folosit pentru a învăța geografie, dar am reușit să recuperez și să mă organizez bine. Cele mai grele momente au fost cele de dinaintea concursului, când aveam foarte multe emoții. Încercam să mă concentrez și, în momentul în care intram în sală, să las emoțiile la ușă. De cele mai multe ori, am reușit să le gestionez bine. Am învățat că orice este posibil, dacă muncești suficient și ai încredere în tine. Pentru mine, nu a fost foarte greu să găsesc un echilibru. Am reușit să recuperez la școală și am încercat să nu mă stresez prea tare. Am observat că atunci când sunt stresată, nu rețin bine informațiile și trebuie să petrec mai mult timp învățând, așa că încerc să rămân cât mai calmă. Doamna profesoară Albu Daniela a avut un rol esențial în această reușită. Nu cred că aș fi ajuns aici fără sprijinul ei. S-a dedicat foarte mult și ne-a ajutat să înțelegem cât mai bine materia. O apreciez enorm pentru tot ce a făcut. Chiar dacă facultatea la care îmi doresc să merg – Facultatea de Istorie – nu este legată direct de geografie, consider că cele două domenii sunt totuși înrudite. Geografia este peste tot în jurul nostru și completează foarte frumos înțelegerea istoriei. Vreau să continui să învăț cu plăcere, să mă dezvolt și să nu renunț la lucrurile care mă pasionează”. Claudia Georgiana Scîntee, clasa a XI-a: „Am obținut prima Mențiune la Olimpiada de științe socio-umane. În clasa a X-a încă nu știam exact ce vreau să fac mai departe. Eram nehotărâtă în privința facultății și simțeam că trebuie să încep să caut direcția potrivită. Așa am descoperit că sunt atrasă de științele sociale, dar nu aveam suficiente informații despre acest domeniu. Când am început să mă documentez mai serios, am realizat că mă regăsesc complet în asistența socială, un domeniu în care simt că pot să mă implic cu tot sufletul. Am înțeles că sociologia este baza acestui drum, iar dorința mea este ca munca mea să nu fie doar un mijloc de trai, ci un mod real de a aduce bine în comunitatea în care voi activa. Pregătirea pentru olimpiadă nu a fost ușoară. Am avut perioade în care învățam de dimineața până seara. Când simțeam că nu mai pot asimila nimic, luam pauză, mă detașam de cărți, dar evitam rețelele sociale sau serialele. Căutam relaxarea în familie sau în aer liber. De multe ori am avut momente de epuizare, în care simțeam că știu atât de multe încât, paradoxal, parcă nu mai știam nimic. În acele momente, mă opream. Dar nu renunțam. Cel mai greu a fost când aveam impresia că, cu cât învăț mai mult, cu atât mă îndepărtez de subiect. Simțeam presiunea timpului și a performanței, dar am învățat că oricâte goluri ai avea, le poți depăși dacă îți dorești cu adevărat. Și că, oricât ai fi de silitor, ca să fii cu adevărat remarcat trebuie să dai tot ce ai mai bun și puțin peste. Sunt o persoană organizată, îmi planific sarcinile în calendar și le prioritizez în funcție de termene. Însă uneori mă implic în prea multe proiecte, voluntariate și competiții. Anul acesta am decis însă să mă concentrez pe sociologie și pe activitățile propuse de școală. A fost o decizie bună, care m-a ajutat să-mi canalizez energia acolo unde conta cel mai mult. Îi sunt profund recunoscătoare domnului profesor Bașturea, care m-a sprijinit constant, a avut încredere în mine și a prevestit succesul meu chiar și atunci când eu nu mai vedeam un plus de progres. Îmi amintesc că, după etapa pe școală, deși am avut un rezultat bun, i-am spus că simt că puteam mai mult. La fel și după faza județeană. Toată această dorință de a mă autodepăși a fost recompensată la etapa națională, unde o mare parte din reușita mea se datorează încurajărilor domniei sale. Am o provocare constantă în a-mi gestiona emoțiile. Înainte de subiecte spun o rugăciune, mă liniștesc și îmi recapitulez mental materia. Cea mai mare teamă este să nu pot exprima în scris cât știu cu adevărat, din cauza stresului. Dar credința mă ajută să trec peste aceste momente și să duc totul până la capăt. Sociologia este, după părerea mea, cea mai aplicabilă știință în viața de zi cu zi. Chiar și fără să știm, o folosim zilnic. De aceea, eu recomand o aprofundare reală a acestei discipline, dar și o implicare mai mare a instituțiilor în promovarea ei. Ea ne ajută să înțelegem relațiile sociale (nivel microsociologic), dar și fenomenele și procesele mari care ne influențează (nivel macrosociologic). Trăim într-o lume hiperconectată, într-o realitate digitală care se suprapune peste cea fizică. Trebuie să fim pregătiți pentru această complexitate. Visul meu este să devin asistent social. Voi urma Facultatea de Sociologie, la Universitatea din București, pe profilul de asistență socială. Nu vreau doar să studiez, ci să învăț continuu și să ofer mereu ce am mai bun. Vreau să aduc lumină acolo unde alții nu mai privesc – în orfelinate, în azile, în zonele marginalizate. Acolo unde oamenii sunt adesea uitați, eu vreau să fiu prezentă.