În plină desfășurare a examenului de Bacalaureat, profesoara Iulia Lazăr, dascăl de limba română la Colegiul Național „B.P. Hasdeu” din Buzău, își exprimă public îngrijorarea profundă față de starea actuală a învățământului românesc. Cu o experiență construită „într-o viață întreagă legată de școală”, profesoara oferă o analiză dură, lucidă și profund personală a sistemului, într-un moment în care școala ar trebui să își reafirme misiunea. „Examenul de Bacalaureat este, pentru mine, un prilej de amară reflecție. De ce școala a involuat atât de dramatic?”, întreabă profesoara căutând răspunsuri. Și principalul răspuns la această întrebare, susține profesoara Lazăr, ar fi că școala nu se mai ia în serios:„Cred că școala însăși nu se ia în serios, pare că nu mai crede în rolul său esențial pentru ca societatea noastră să evolueze”. Cadrul didactic critică dur haosul provocat de organizarea simulărilor și a examenelor în timpul orelor: „Se pierd foarte multe ore! Elevilor li se induce astfel ideea că școala e ceva neserios, în mare parte facultativ”. De aici următorul pas ar fi poate și practica elevilor de a absenta de la școală. Profesoara are un cuvânt de spus și despre această problemă: „Medicii dau cu mare ușurință adeverințe medicale… un elev poate lipsi tot anul din motive medicale, el tot poate promova clasa”. „De ce ar mai veni la școală elevii, dacă tot nu există vreo consecință a absențelor?”, se întreabă aceasta retoric. Atitudinea părinților este, în opinia sa, o altă cauză majoră pentru situația dezastruoasă în care s-a ajuns. „Familile elevilor le transmit copiilor o atitudine de dispreț și de respingere față de școală”, susține cadrul didactic. Și concluzia la care se ajunge inevitabil, mai spune cadrul didactic, este că „nu elevii sunt de vină pentru notele mici, ci sau <ăla de matematică, de fizică>… și, credeți-mă, nu sau <ăla> sunt cuvintele folosite”. Profesoara Iulia Lazăr nu ocolește nici realitatea din cancelarii: „Profesorii au scăzut mult standardele de exigență. Cataloagele sunt pline de note de 9 și 10, dar elevii nu mai au cunoștințe și competențe nici la nivelul notei de trecere de acum câteva decenii”. Dacă notele nu reflectă pregătirea, nici percepția elevilor cu privire la pregătirea lor nu este una corectă. „Elevii slab pregătiți se consideră foarte buni, valoroși! Cu nimic mai prejos de ! Apoi vor în posturi de conducere și se pretind superiori tuturor!”. Despre calitatea cadrelor didactice, analiza Iuliei Lazăr este la fel de tăioasă: „Profesorii intelectuali – adevărații formatori de conștiințe –, sunt minoritari, o spun cu mare mâhnire!”, care adaugă și faptul că „au devenit profesori oameni slab pregătiți, fără vocație. Asemenea educatori nu au cum să îi atragă pe elevi”. Programele școlare și manualele sunt și ele ținta criticii: „Programele școlare nu au fost corelate între ele, pentru a stimula conexiunile interdisciplinare. Se învață după manuale care nu mai sunt conforme cu programele. Inacceptabil!” Iar despre haosul politic și lipsa de direcție a țării, Iulia Lazăr spune că: „Educația a fost vreme de peste 3 decenii un uriaș cobai. Elevii și dascălii au fost nevoiți să se adapteze celor mai stranii experimente!”.