Sărbătoarea Sfântului Ilie, protector al drepturilor oamenilor și aducător de ploi
Sărbătoarea Sfântului Ilie, protector al drepturilor oamenilor și aducător de ploi
Pe data de 20 iulie, Biserica Ortodoxă celebrează prăznuirea Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul, un mare apărător al libertăților omenești. Acesta este recunoscut și ca fiind cel care aduce ploi pe pământ prin rugăciunile sale îndreptate către Dumnezeu.
Originar din Tesba Galaadului, în prezent parte a teritoriului Israel, Proorocul Ilie a trăit într-o perioadă marcată de o profundă criză morală în societatea evreiască. Regele vremii, Ahab, căsătorit cu regina Izabela, promova idolatria și cultul zeilor inventați. Sfântul Ilie a luptat pentru consolidarea monoteismului, adică a credinței în existența unui singur Dumnezeu.
Un moment important din viața sa a fost cererea de a ridica două jertfelnice, unul dedicat zeului Baal de către idolatri și altul pentru adevăratul Dumnezeu al cerului, fără a folosi focul pentru a demonstra care este Dumnezeul adevărat. La rugăciunea puternică a Sfântului Ilie, focul a coborât din cer și a ars jertfa ridicată pentru Dumnezeu.
De asemenea, Sfântul Ilie a fost un apărător al lui Nabot, un om sărac de la care regele Ahab a confiscat o vie ce îi aparținea ca moștenire de familie. Pe locul unde Nabot a fost ucis, a avut un sfârșit și familia regală, ca urmare a mustrărilor puternice venite din partea profetului.
Ilie este cunoscut și pentru aducerea secetei asupra poporului din Israel, urmată de o ploaie salvatoare ce a prevenit moartea acestuia. Din acest motiv, el este venerat și ca cel care aduce ploi. În cadrul slujbelor oficiate în timpul secetei, se regăsește o cerere pentru mijlocirea Sfântului Ilie: "Pentru ca rugăciunile noastre să fie bine primite și precum pe Ilie, oarecând, așa să ne audă și pe noi și să ne miluiască, cu ploaie și cu buna întocmire a văzduhului, Domnului să ne rugăm".
Irina Nicolau și Carmen Mihalache, în lucrarea "Credințe și superstiții românești", notează despre puterea Sfântului Ilie de a aduce ploaia. Se afirmă că "Sf. Ilie obișnuiește să iasă cu carul său, ba la plimbare, ba cu treburi de-ale casei. Carul său este un lucru sfânt, dumnezeiesc, nevăzut de oameni, iar când iese, acoperă cerul cu nori. Acest car, pentru a nu aluneca, are pe talpa roții cuie mari care îngăduie născocirea ploii prin pătrunderea acestora în bolta cerului."