În anul 2024, România a înregistrat sub 150.000 de nașteri, cel mai mic număr de la 1930 încoace. Există în țara noastră comune întregi unde nașterile se numără pe degete. La Ceru-Băcăinți (Alba), Brebu Nou (Caraș-Severin) sau Bătrâna (Hunedoara), în ultimii cinci ani au venit pe lume doar trei copii. În Bătrâna, anul de vârf al natalității a fost 1991, cu patru nașteri. De atunci, liniștea a înlocuit strigătul de copil. Fenomenul nu este izolat. Zeci de localități din țară au înregistrat, între 2020 și 2024, cel mult 20 de copii. La nivel urban, municipii precum Orșova, Beiuș și Motru se numără printre cele mai „bătrâne” din țară, iar dintre orașe, Urlați, Lipova și Videle conduc clasamentul natalității scăzute. Dintre cele 32 localități cu mai puțin de 15 nașteri în ultimii cinci ani (2020-2024), șase sunt în județul Buzău: Mărgăritești – șase nașteri, Chiliile și Pardoși – șapte, Blăjani, Colți și ValeaSalciei – 14. Datele Institutului Național de Statistică confirmă declinul. Pentru comparație, în anul 1967 veneau pe lume 330.000 de copii. „Generația din 1961 a fost ultima care a asigurat nivelul de înlocuire. Toate celelalte generații au descendența finală sub acest nivel”, avertizează demograful Vasile Ghețău. În anul 2023, s-au născut puțin peste 150.000 de copii în România, un record negativ din 1930 încoace, arată datele transmise vineri de Institutul Național de Statistică. În 2022, au venit pe lume puțin peste 170.000 de copii, față de cei aproape 200.000 născuți în 2021. Societatea se schimbă din punct de vedere demografic și nu doar în România. Conform datelor Eurostat, în ultimii 60 de ani schimbările sunt dramatice din acest punct de vedere. Aceste schimbări vin pe fondul unui declin demografic fără precedent. În asemenea condiții, numărul profesorilor va trebui redus consistent (nu vor mai avea cui să predea), producătorii de materiale-suport pentru școli sau cei de jucării își vor vedea afacerile în contracție, apărând și alte efecte economice indirecte. Peste 70 la sută dintre cupluri spun că momentan nu își doresc copii. Aspectele financiare – situația financiară și incertitudinea cu privire la siguranța locului de muncă – sunt determinante în decizia de a (mai) avea un copil. Rata natalității a scăzut în multe țări dezvoltate din mai multe motive: Experiența istorică influențează, de asemenea, situația demografică din România într-o măsură similară. La 1 octombrie 1966, Nicolae Ceaușescu, prin Decretul nr. 770, a introdus o nouă lege privind accesul la avort și la contracepție. Scopul declarat al acesteia era „combaterea imperialismului occidental”, dar, de fapt, era vorba mai degrabă despre „reproducerea forței de muncă”. O sarcină putea fi întreruptă legal doar în câteva cazuri, inclusiv, de exemplu, atunci când o femeie însărcinată năștea patru copii; o modificare a decretului a fost introdusă în 1984, de atunci, avortul fiind disponibil pentru o mamă cu cinci copii. Avortul ilegal era pedepsit cu închisoarea. Asistența medicală acordată femeilor care aveau complicații după o operație nereușită de avort era acordată doar atunci când era dezvăluit numele persoanei care o efectua. În 1989, mortalitatea feminină din România era cea mai mare din Europa. Interzicerea avortului și lipsa accesului la contraceptive au dus, de asemenea, la abandonul masiv al copiilor, în special al celor bolnavi. După răsturnarea lui Ceaușescu, legea avortului a fost imediat modificată, iar consecințele Decretului nr. 770 în România reprezintă în prezent o traumă colectivă pentru poporul român și influențează în continuare decizia de a avea copii, spun autorii studiului. Alocația de stat pentru copii, veniturile nete, stimulentele și rata șomajului nu influențează semnificativ rata natalității în România, la nivel de județ. Doar beneficiul pentru creșterea copilului contribuie semnificativ la variațiile ratei natalității, arată un alt studiu. Pe de o parte, în toate modelele estimate, coeficientul „produsul intern brut per capita” a fost negativ, sugerând existența unei relații inverse între PIB regional și rata natalității, la nivel de județ. Deși acest rezultat poate părea să contrazică așteptările teoretice, el este în concordanță cu modelul de tranziție demografică și cu paradoxul demografic-economic. Creșterea PIB a fost corelată cu amânarea vârstei la care apare primul copil și, implicit, cu scăderea ratei natalității și fertilității. Urbanizarea rapidă și îmbunătățirea nivelului de trai se asociază adesea cu creșterea PIB și îi determină pe indivizi să amâne sau să restricționeze conceperea copiilor în mediul urban, prioritizând cariera, educația și alte aspecte ale vieții. Mai mult, cheltuielile substanțiale asociate creșterii copiilor, inclusiv costurile educației și sănătății, pot reprezenta provocări financiare care duc anumite familii să amâne sau să renunțe la planurile de a avea copii.