Un bătrân vânzator de lapte străbate zilnic intersecția de la Bariera Ploiești, sperând să își vândă produsele. La venerabila vârstă de 88 de ani, el își duce la capăt această misiune prin statul în picioare.printre mașini și aglomerație, cu o sticlă în mână si o traista cu sticle de lapte la bază. Un ziarist intră în vorba cu bătrânul: "Câți ani aveți?" Este întrebat acesta. "Mulți, taică. 88!" Răspunse bătrânul cu un zâmbet. "Sunt născut în 1936 si am prins și pe nemți și pe ruși, când eram copil. Nemții erau oameni de treabă, în vreme ce rușii nu prea. Dar să vă spun mai multe despre Spătaru?" Întreabă bătrânul cu o strălucire în ochi. "Îmi place să vin cu autobuzul aici la oraș, la două zile, din Costești," Explică el cu mândrie. "Vin cu două vaci de lapte, vaci de rasă, bălțate. Uitați cât de gras este laptele lor!" adaugă el cu entuziasm. "Dar laptele acesta costă 15 lei pe sticlă, cât deva poate fi greu pentru un pensionar ca mine. Dar asta nu mă oprește să continui să vând lapte în fiecare zi, pentru a-i ajuta pe cei dragi." Continuă bătrânul. "Da, la 88 de ani, să continue să lucreze zi de zi, să își ajute copiii, este un lucru remarcabil. De ce ați ales să faceți asta?" întreabă jurnalistul. "E adevărat, primesc o pensie de la stat și am lucrat și cauzatier și la Buzău, la Perla. Dar, acum am un necaz de care trebuie să mă ocup. Fiu meu este bolnav, trebuie să îmi găsesc bani pentru medicamente și tratament." Răspunse bătranul cu un ton trist. După scurta discuție, ziaristul își lasă pe bătrânul să își continue munca, urmărindu-l discret de la oareșce distanță. Bătrânul își face rost de bani pentru ziua de astăzi, în timp ce își împinge tăcute traista printre arbuștii din parculeț. Unii oameni cumpără lapte, în timp ce alții își aruncă câțiva lei ca semn de respect față de bătrân și munca sa.Naționaliti au mers sa vorbeasca cu el. La vârsta de 88 de ani, când majoritatea oamenilor se odihnesc și se bucură de pensii, acest bătrân alege să se lupte să o se descurce în viață, pentru a-și ajuta copiii. O dovadă a tenacității și iubirii pentru familia sa care îl duc înainte în ciuda tuturor dificultăților. Este un exemplu și o lecție de viață pentru toți cei care vor să renunțe ușor sau se simt copleșiți de viața de zi cu zi. Cu un sentiment de respect și admirație, ziaristul privește bătrânul cum își continuă munca, vânzând sticlele de lapte, fără să se plângă de greutăți sau să facă pe victima. Este un om simplu, dar puternic, care demonstrează că nu trebuie să fii tânăr pentru a avea forța de a te lupta pentru ce este important pentru tine. PS: Fără jigniri sau exclusivism, să fim reali în site-ul nostru !