Lansarea cărții „Cadre didactice buzoiene, victime politice 1944-1989” la Casa Corpului Didactic
Lansarea cărții „Cadre didactice buzoiene, victime politice 1944-1989” la Casa Corpului Didactic
În fața unui auditoriu alcătuit din profesori, cercetători și inspectori, profesorul Relu Stoica a lansat recent, la Casa Corpului Didactic, cartea „Cadre didactice buzoiene, victime politice 1944-1989”. Această lucrare oferă o perspectivă asupra destinului tragic al educatorilor care, deși și-au dedicat viața educației, au fost victimizați de regimul comunist.
Evenimentul a fost perceput de participanți nu doar ca o simplă lansare de carte, ci și ca un act de recuperare a memoriei. Profesorul Stoica a subliniat greutățile întâmpinate de cadrele didactice în acele vremuri, amintind că „nu trebuia să faci nimic ca să ajungi la închisoare”, enunțând temutele practici din epoca comunistă. Sala a fost tăcută, în timp ce Stoica a evocat momente uitate care au provocat mari suferințe. El a menționat că o simplă glumă sau o privire considerată „greșită” puteau duce la dispariția unui dascăl.
Printre exemplele prezentate, profesorul Dimitrie Ionescu s-a remarcat ca un simbol al nedreptății. Acesta, apreciat de Nicolae Iorga, a sfârșit în închisoare datorită unui regim care nu ierta. De asemenea, învățătorul Eftimie Ion, recunoscut pentru demnitatea sa câștigată pe front, a fost condamnat nu pentru greșeli reale, ci din cauza trecutului său.
Relu Stoica a evidențiat că, deși mulți cred că persecuțiile politice au încetat după 1964, realitatea a fost diferită. Multe cadre didactice au continuat să fie vânate până în 1989. Regimul a optat pentru diverse forme de represiune, de la internarea în spitale de psihiatrie până la suspendarea temporară din învățământ.
Nararea profesorului a fost dură, subliniind că nu doar că profesorii erau îndepărtați din sistem, ci că erau „zdrobiți” de un sistem care nu tolera gândirea liberă. Unora le-a fost impusă eticheta de „nebuni”, în timp ce alții pur și simplu dispăreau.
„Istoria nu trebuie uitată”, a spus Stoica, în timp ce sala a simțit profund eu dată acest mesaj. Cartea sa devine astfel un monument în memoria cadrelor didactice care, deși ignorate de timp, merită să fie amintite.
Evenimentul a fost moderat de directorul Casei Corpului Didactic, Ștefan Torcarescu, care a recunoscut contribuția profesorului Stoica în cercetarea istorică și educațională. De asemenea, a fost prezent și Octavian Liviu Rogoz, un alt profesor-scriitor, care a colaborat cu Stoica la o carte dedicată primarilor municipiului Buzău.
Directorul Torcarescu a subliniat importanța formării continue a cadrelor didactice, iar printre participanți s-au numărat și inspectori școlari, foști directori și scriitori. Cu toții au convenit că munca acestora este esențială pentru educația istorică a elevilor.
Profesorul Constantin Coman a amintit de importanța manualelor de istorie, subliniind că fără eforturile cadrelor didactice, astfel de lucrări nu ar fi putut să fie realizate. De asemenea, inspectorul Ana Preda Tudor a accentuat necesitatea unei povești istorice mai accesibile elevilor, lucru pe care cartea lui Stoica îl înfățișează.
Astfel, seara de lansare a fost una plină de învățături, deschizând calea pentru o înțelegere mai profundă a istoriei și a sacrificiilor făcute de dascălii de-a lungul timpului.
