În fiecare an, la 9 mai, este sărbătorită Ziua Europei, o zi dedicată păcii şi unităţii în Europa. Aceeași dată marchează Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial. Tot pe 9 mai, este Ziua Independenței de stat a României. Data de 9 mai marchează aniversarea ”Declarației Schuman”, considerată a fi piatra e temelie a Uniunii Europene.

Ideea privind marcarea unei Zile a Europei a fost introdusă de Consiliul Europei în 1964. Comunităţile Europene au luat decizia, în 1985, de a institui această zi la data de 9 mai. Ziua Europei este sărbătorită în toate cele 27 de state membre ale UE şi în întreaga lume, de către instituţiile UE, împreună cu partenerii şi reţelele lor. În urmă cu 73 de ani, ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman (1948-1952), propunea plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub controlul unei autorităţi comune. Se evita astfel izbucnirea unui nou conflict militar între naţiunile Europei.

La 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, potrivit Agerpres. Acesta instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. La 25 martie 1957, aceste state au semnat Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, astăzi EURATOM). Atât Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Acestui amplu proiect i s-au alăturat, de-a lungul timpului, încă 22 de state europene: Aceasta a dus la crearea unei imense pieţe unice (denumită şi piaţa internă). La 31 ianuarie 2020, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a părăsit Uniunea Europeană. Comunitatea Economică Europeană (CEE) a devenit Uniunea Europeană (UE), prin intrarea în vigoare, la 1 noiembrie 1993, a Tratatului privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht). Documentul reprezintă actul constitutiv al Uniunii Europene.

Data reprezintă semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste. Acesta a dus la încheierea în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial. În 2024, se împlinesc 79 de ani de la încheierea în Europa a celui mai mare conflict militar din istoria lumii. La 7 mai 1945, la sediul Cartierului General Suprem al Forţelor Expediţionare Aliate din Franţa (Reims), şefii armatei germane au semnat capitularea necondiţionată a Germaniei. Înaltul comandament al armatei germane se obliga să dea ordin imediat de încetare a oricăror lupte. A doua zi, preşedintele american Harry S.

Truman, premierul britanic Winston Churchill şi generalul francez Charles De Gaulle au anunţat oficial victoria. Preşedintele Truman amintea că victoria nu este totală, americanii continuând războiul împotriva japonezilor. Actul l-a nemulţumit pe liderul sovietic Iosif V. Stalin.

Acesta dorise o capitulare în capitala Germaniei învinse şi ocupate de Armata Roşie. De aceea, la 9 mai 1945 la ora 00.16, la Berlin, un oraş în ruine, feldmareşalul Keitel, şeful Statului Major al Wehrmachtului, semna capitularea germană (a doua capitulare) la sediul Statului Major al armatei sovietice. ceastă dată a fost proclamată Ziua Victoriei. Acesta este motivul pentru care aliaţii occidentali au sărbătorit Ziua Victoriei în Europa în 8 mai, iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai. În urma semnării actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste s-a încheiat, în Europa, cel mai mare conflict din istorie. În acesta şi-au pierdut viaţa peste 60 de milioane de oameni, militari şi civili. Pentru prima dată, pierderile civile sunt mai mari decât cele militare.

Urmările războiului, inclusiv schimbările geopolitice, culturale şi economice, au fost fără precedent. Cel de-al Doilea Război Mondial a luat sfârşit odată cu capitularea Japoniei, în urma bombardamentelor nucleare asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki (6 şi 9 august). Armistiţiul a fost semnat la 2 septembrie 1945, pe puntea cuirasatului Missouri. După făurirea statului naţional român, în 1859, prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, statul român a trecut la înfăptuirea unei serii de reforme pentru modernizării ţării care au constituit temelia proclamării şi, ulterior, a cuceririi independenţei de stat.

Războiul ruso-turc, izbucnit în aprilie 1877, a constituit ocazia ideală pentru ca România să-şi câştige independenţa. Implicarea ţării, oficializată prin actele adoptate de Adunarea Deputaţilor şi de Senat, în zilele de 29 şi 30 aprilie 1877, a decis soarta conflictului şi stabilirea învingătorilor. Pe acest fond, la 9 mai 1877, ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu spunea: ‘Suntem dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă… Guvernul va face tot ce va fi în putinţă ca starea noastră de stat independent şi de sine stătător să fie recunoscută de Europa’. A doua zi, pe 10 mai, independenţa a fost proclamată din nou, de Camerele reunite, după care domnitorul Carol I a acceptat-o proclamând Independenţa de Stat a României.