Tradiția cămășilor de nuntă în mediul rural, dezvăluită de custodele muzeului "Timpul omului"

Sezonul nunților este în plină desfășurare, iar Cecilia Petrescu, custodele Muzeului "Timpul omului", ne aduce aminte de frumoasele tradiții rurale ale acestei mari sărbători. Pe pagina de socializare a instituției, Petrescu împărtășește detalii despre tradițiile păstrate de-a lungul timpului în mediul rural, unde oamenii au avut mereu o conexiune profundă cu natura și au ascultat "glasul pământului".

"A una dintre cele mai frumoase tradiții de la sate era legată de cămășile de nuntă," relatează Cecilia Petrescu. "Acestea erau purtate de mire, socri și alte personaje importante din cadrul ceremoniei și erau realizate de mâna miresei." Maiestria cu care mireasa cosea respectivele obiecte vestimentare influența nu doar frumusețea acestora, ci și impresia pe care o lăsa asupra comunității și a noii familii extinse.

Mireasa, înainte de nuntă, trebuia să învețe multe meșteșuguri. "Viitoarea mireasă trebuia să știe să coase, să toarcă, să țese, să tricoteze, să pregătească mâncăruri gustoase din ingrediente modeste, să coacă colaci și cozonaci, să respecte bunele maniere și regulile bisericii, să vopsească firele cu plante naturale și multe altele," specifică Petrescu.

Responsabilitatea de a coase cămașa mirelui revenea în totalitate miresei. În ceea ce privește cămășile socrilor, mireasa putea primi ajutor din partea mamei și surorilor ei. Procesul de croit al cămășilor începea doar după stabilirea datei nunții, pentru a se putea folosi aceleași simboluri decorative. De remarcat sunt cămășile pentru soacră, mai ales în cazurile unde mireasa urma să locuiască în aceeași casă cu aceasta după nuntă. Aceste cămăși erau duse în joia de dinaintea nunții de soacra mică (mama miresei).

În ziua nunții, după cununia religioasă, când soacra mare primea tinerii însurăței în casă, ea purta cămașa cusută de nora. "Acesta era un semn bun pentru nora," explică Cecilia Petrescu, "însă au fost cazuri când, din dorința de a-și umili nora, soacra a returnat cămașa în văzul tuturor."

Cea mai mare grijă o aveau miresele care urmau să locuiască cu soacra după căsătorie, deoarece acele cămăși trebuiau să impresioneze. "Pentru un trai bun, soacra trebuia impresionată cu cea mai frumoasă cămașă. Au fost situații când familia miresei a vândut animale pentru a putea achiziționa fir, mărgele și fluturi de cea mai înaltă calitate pentru cămăși," adaugă Petrescu.

Traditiile păstrate până în prezent continuă să impresioneze prin frumusețea și încărcătura lor culturală, evidențiind astfel importanța acestei ceremonii în viața satului românesc.