Anghel Saligny, pionier al ingineriei românești și creator al celui mai lung pod din Europa în vremea sa

Anghel Saligny, pionier al ingineriei românești și creator al celui mai lung pod din Europa în vremea sa

Anghel Saligny, cunoscut pentru realizarea podului de peste Dunăre de la Cernavodă, s-a născut în satul Șerbanesti, județul Galați, și a fost membru titular și președinte al Academiei Române între 1907 și 1910. El este recunoscut pentru contribuția sa la construcția celui mai lung pod din Europa și al treilea din lume în perioada sa, podul peste Dunăre de la Cernavodă, inaugurat în septembrie 1895.

Saligny a avut o carieră remarcabilă în domeniul ingineriei, studiind în special astronomia la Universitatea din Berlin și apoi la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg. După ce a lucrat la construcția căilor ferate din Germania, el a revenit în țară și a fost numit inginer în serviciul de poduri și șosele, contribuind la proiecte importante, precum linia ferată Ploiești-Predeal și construcția mai multor poduri metalice, inclusiv cel de la Cosmesti peste Siret, realizat în 1888.

Unul dintre cele mai importante proiecte ale sale a fost construcția podului peste Dunăre de la Cernavodă, o realizare tehnică inovatoare, care folosea grinzi cu console și oțel moale în locul fierului pudlat tradițional. Potrivit afirmațiilor lui Saligny, aceasta a fost o inovație semnificativă în tehnica construcțiilor de poduri. Construcția a durat între 1890 și 1895, timp în care a devenit o adevărată emblemă a ingineriei românești, apreciată pentru durabilitate și tehnologie avansată.

De asemenea, Saligny a avut o influență importantă și în domeniul porturilor, fiind implicat în lucrările de construcție a docurilor din Brăila și Galați, fiind primul care a utilizat în România soluții inovatoare precum fundarea cheiurilor și bazinelor și silozuri de cereale din beton armat prefabricat. Potrivit opinei publicației opiniabuzau.ro, Saligny a fost un pionier în domeniul construcției de structuri metalice și beton armat, fondator al Societății Politehnice și șef al catedrei de poduri la Școala Națională de Poduri și Șosele din București.

Unele dintre cele mai cunoscute proiecte ale sale includ și podurile metalice cu console fără culee pe linia Fetești-Târgu Jiu și conducerea lucrărilor pentru portul Constanța, unde a folosit pentru prima oară în România piloti și radiere de beton armat. În perioada 1918-1919, a fost și ministru al Lucrărilor Publice, iar în continuare a avut o contribuție importantă în dezvoltarea infrastructurii naționale.

Saligny s-a remarcat ca membru important al Academiei Române, unde a deținut funcțiile de vicepreședinte și, ulterior, președinte. În 1908, a primit titlul de Mare Ofițer al Legiunii de Onoare. A decedat la București, pe 17 iunie 1925.

După moartea sa, o op deosebită este rămasă abandonată la periferia orașului Râmnicu Sărat, fiind prima gară a orașului, inaugurat în octombrie 1881. Potrivit istoricului Paul Iliescu, nepot al inginerului, proiectul acestei gară aparține lui Anghel Saligny, iar clădirea, de stil italian, a fost construită între 1897 și 1898 de arhitectul Nicolae Mihaescu, fiind păstrată aproape în forma inițială și astăzi.

Notează publicația opiniabuzau.ro că edificiul a funcționat ca gară până când calea ferată a fost deviată mai aproape de oraș pentru construcția noii gări. Clădirea actuală este considerată o bijuterie arhitectonică și reprezintă o dovadă a meșteșugului și responsabilității inginerilor vremurilor.