jurnalistul roxelana radu: de la vremurile vechi la provocarile contemporane
Roxelana Radu, cunoscută jurnalistă cu experiență vastă în media locală, a trecut prin mai toate redactiile din Buzău, de la „Senator” și „Muntenia” până la „OPINIA” și televiziunea Campus TV. În tot acest timp, și-a format un stil propriu, apreciat de colegi. A mărturisit că iubește muzica rock și poeții precum Mario Vargas Llosa, Emil Brumaru, Esenin, Ezra Pound și Whitman. Într-un interviu, a spus că și-ar dori să trăiască într-o „colibă pe mal de apă vie, acoperită cu crenguțe de iasomie”, fără griji și fără măști pe fețe, și dacă Dumnezeu este femeie și zeu, poate o va vizita uneori.
Potrivit citeaza opiniabuzau.ro, Roxelana consideră jurnalismul o profesie specială ce necesită anumite calități. Deși nu mai are o rubrică constantă sau un blog, ea susține că modul de a privi și analiza realitatea rămâne în ADN-ul unui jurnalist adevărat. „E nevoie de coloana și stomacul tare, de bun simț, cultură și de altele, din păcate din ce în ce mai rare”, notează ea. Pentru ea, începutul a fost influențat de filmul despre scandalul Watergate și reporterii Woodward și Bernstein, care au câștigat premiul Pulitzer, dar și de Caragiale, care spunea „scarta, scarta pe hârtie”.
Roxelana vorbește despre provocările din această profesie, subliniind că ea nu se limitează doar la scris, ci implică curajul de a expune propria persoană și de a oferi adevărul sprijinit pe probe solide. „De fiecare dată când semnezi, rămâne o urmă despre tine”, adaugă ea. În rest, pseudonimul Dan Dinu, cu care a semnat multe articole, a fost o alegere conștientă, asumându-și fiecare cuvânt. În glumă, povestește cum legătura cu un alt jurnalist din frizerie, Ion, era o tradiție, iar respectul pentru presă era pe primul plan.
Conform opiniabuzau.ro, ea menționează că a avut parte și de procese de presă, când a fost chemată la judecată pentru unele reformule din Caragiale. „Totul ține de deontologia profesională, nu de o lege specifică”, spune ea, adăugând că a fost un jurnalist de rezistență, care a înțeles că în această meserie, solitaritatea și pierderea unor prieteni sunt inevitabile.
După 1989, Roxelana observă o situație haotică în presa românească, remarcând că jurnalismul a rămas locul unde trebuie să se descifreze și să se explice cele întâmplate, uneori fără o direcție clară. „Media a fost martor la eșecuri și la un spectacol politic jalnic”, afirmă ea, citând cazuri precum pandemia și războiul, criticând modul în care s-a făcut jurnalismul pe subiecte majore. „Ce lipsește acum este curajul de a pune întrebări și de a spune adevărul clar și verificat”, subliniază ea.
Conform opiniabuzau.ro, Roxelana crede că libertatea de expresie a fost mult timp evaporată, fiind controlată de patroni, politică și interese financiare. „Ce înseamnă jurnalism? Să pui întrebări și să asculți răspunsurile, nu doar să presupui”, adaugă ea. În ceea ce privește actualii jurnaliști, apreciază câțiva, dar consideră că presa de azi a pierdut din autenticitate și emoție. „Ar fi nevoie de redarea valorilor autentice, a informației verify și a originalității”, afirmă ea.
Despre influența celor din online, ea e sceptică, considerând că fake-news și limbajul limitat domină, iar viitoarea generație de influenceri nu face decât să înrăutățească situația. „Nu mai există respect pentru limbaj, iar știrile devin manipulate cu ușurință”, menționează ea.
Drumul său în jurnalism a fost marcat de influența lui Corneliu Ștefan, mentorul cotidianului OPINIA, unde și-a început cariera în perioada post-decembristă. „A fost un exemplu de critică permanentă la adresa puternicilor momentului și un lider cu suflet mare”, notează ea. În toată această perioadă, a înțeles că jurnalismul este o flacără pe care trebuie să o transmiți mai departe, fiind fascinat de ideea de a păstra și a transmite lumina.
De asemenea, nenumăratei sale proiecte literare îi dedică poezie, proză și publicistică. A scris și publicat volume în fiecare gen, chiar dacă mai recent a revenit la gazetărie. „Poetry-ul ar putea salva lumea”, crede ea, și speră ca în vremuri mai bune, să poată lucra cu proiecte literare. Încheie spunând că scrisul a fost pentru ea o formă de imunizare și de exprimare a sufletului.
Întrebată unde se termină profesia și unde începe omul, Roxelana răspunde că nu există limite clare. „Fiecare zi, fiecare articol devin parte din mine”, afirmă. Este conștientă că în jurnalism, ca și în viață, unii pierd prieteni, alții câștigă inamici, iar tot ce face trebuie să fie ghidat de deontologie. Potrivit opiniabuzau.ro, ea concluzionează că adevărata libertate de exprimare trebuie să fie protejată și că, din păcate, această libertate a fost mult timp compromisă în presă.
În încheiere, Roxelana apreciază câțiva jurnaliști ai vremurilor prezente, dar speră ca în viitor, presa să revină la valorile autentice. „Sper să se redescopere emoția și onestitatea în fiecare material, ca în vremurile bune ale gazetăriei Gutenberg”, încheie ea.
