expozitie de pictură „sub zodia rodiei” deschisă la galeriile de artă din bucurești
expozitie de pictură „sub zodia rodiei” deschisă la galeriile de artă din bucurești
Duminică, 24 august, la ora 18.00, galeriile de artă din București au găzduit vernisajul expoziției de pictură „Sub Zodia Rodiei”. Aceasta este a treia expoziție a artistului plastic, actorului și regizorului Cristi Martin la BIAF, mai notează opiniaBuzău.ro. Tema acestei expoziții diferă de cele anterioare prin prezența unui simbol central, rodia, și a fluturelui alb, simbol al sufletului.
Cristi Martin spune: „Rodia este pentru mine punctul perfect. Ea simbolizează viața. Dar nu o așez lângă lucruri perfecte, ci chiar în scene cotidiene, uneori incomode. Frumusețea stă în imperfecțiune.” Potrivit artistului, rodia, un fruct exotic și plin de mister, nu este reprezentată ideal, ci în scene simple, cu personaje dure sau marginale, abordând conceptul de „perfectul imperfect”. Cu privire la prezența fluturelui alb, Martin explică: „Fluturele e simbolul sufletului. Împreună, cele două elemente formează centrul simbolic al lucrărilor mele.”
Conform citazației din opiniaBuzău.ro, artistul nu a pornit de la o poveste, ci de la un simbol. „Rodia nu este o poveste, nu este o femeie, nu este o țară; este doar simbolul pe care l-am ales.” Expoziția cuprinde aproape 20 de lucrări și este o manifestare artistică cu o temă clară, diferită de precedentele, care fost mai mult despre emoții și trăiri.
Cristi Martin nu are o lucrare preferată în expoziție, considerând că toate sunt părți din sufletul său: „N-ar putea exista o preferată.” În atelier, artistul descrie o zi obișnuită: se așază, pregătește culorile și pictează, adesea pierzând noțiunea timpului. La întrebarea despre influența teatrului asupra picturii, Martin răspunde: „Nu, viața este sursa mea de inspirație, precum și mitologia și simbolurile.” El explică faptul că nu lucrează în stil abstract, ci se joacă cu simbolurile.
Referitor la modul în care publicul ar trebui să perceapă picturile, artistul menționează: „Unele sunt dure, altele stranii, dar fiecare are frumusețea ei. Desigur, mi-aș dori ca lucrările să le placă.” Expoziția se află într-o galerie clasică, la galeria de artă de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu.
Cristi Martin observă că dialogul dintre teatru și pictură nu există în mod direct: „Nu există. Sunt două linii paralele. Eu, pictorul și actorul, nu ne întâlnim decât ocazional, la scenografie sau costume. Restul timpului, pictura este o lume separată.” Potrivit concluziilor, artistul își vede parcursul artistic ca pe o constantă explorare a simbolurilor, a frumuseții în imperfecțiune, și consideră că, deși pictura și teatrul sunt discipline diferite, ambele îi sunt esențiale pentru exprimare.
