De Crăciun, copii din medii defavorizate nu au cerut cadouri materiale, ci au transmis povești despre singurătate, boală și dorința de a fi văzuți. Potrivit profesorului Cătălin Zaman, inițiatorul proiectului „Scrisoare către Moș Crăciun”, oamenii cu suflet au răspuns acestor mesaje, oferind speranță și sprijin copiilor care au nevoie de mai mult decât simple jucării.
👉Scrisorile copiilor exprimă nevoi profunde și sincere
Copiii implicați în proiect nu au cerut trenulețe sau telefoane, ci exprimări sincere ale unor nevoi profunde. O fetiță rămasă în grija unei mame bolnave de cancer „nu cere milă, ci visează să meargă la facultate și să trăiască viața pe care mama ei nu a mai apucat să o trăiască”, spune Zaman. Alt copil a cerut lui Moș Crăciun un prieten, o dorință ce reflectă nevoia de prezență și afecțiune mai mult decât de obiecte materiale.
Aceste scrisori emoționante au evidențiat cât de prețioasă este simpla prezență a cuiva în viața unui copil. „Un copil care ne-a reamintit cât de scumpă este, uneori, simpla prezență a cuiva”, subliniază profesorul. Lacrimile unei mame au exprimat mai mult decât bucuria pentru cadouri, ci recunoștința că fiicele ei au fost văzute și înțelese.
👉Sprijinul oamenilor contribuie la reușita proiectului
Profesorul Cătălin Zaman afirmă că darurile și sprijinul oferite nu ar fi fost posibile fără implicarea oamenilor inimoși care au ales să răspundă acestor scrisori cu gesturi pline de compasiune. „Voi ați fost Moș Crăciun. Voi ați fost speranță!”, precizează acesta, mulțumind tuturor celor care au fost alături de copii.
Pentru că, în definitiv, „binele nu vine cu clopoței, ci cu oameni care bat la ușă și spun, fără prea multe cuvinte: «Nu ești singur»”. Astfel, Crăciunul a devenit mai mult decât o sărbătoare, transformându-se într-o promisiune dăruită celor care aveau cea mai mare nevoie: copii care simt că există oameni care îi văd și îi susțin.