Donald Trump își reafirmă ambițiile imperialiste prin intervenția din Venezuela și doctrina Donroe

Atacul asupra Venezuelei și capturarea președintelui Nicolas Maduro au marcat un început tumultuos pentru anul 2026, iar Donald Trump a subliniat ambițiile sale expansioniste într-un discurs oferit după operațiune, notează The Guardian. Liderul american a anunțat că SUA „conduc” Venezuela și au planuri de a exploata resursele petroliere ale țării, avertizând alte state din emisfera vestică asupra consecințelor posibile.

👉 Susținerea administrației Trump pentru expansiune și exploatarea resurselor

Donald Trump, aflat în zbor către Washington DC după operațiunea din Venezuela, a declarat că guvernul său „conduce” țara sud-americană și a promis exploatarea bogățiilor petroliere. El a afirmat că „Cuba este gata să cadă” și a caracterizat conducerea Columbiei drept „un om bolnav” implicat în traficul de cocaină, explicând că acest lucru „nu va dura mult”.

Adjunctul șefului de cabinet al Casei Albe, Stephen Miller, a explicat într-un interviu că politica externă a administrației Trump se bazează pe o lume guvernată de forță și autoritate. Miller a postat pe rețelele sociale că Occidentul trebuie să înceteze să își ceară scuze pentru trecutul său imperialist, susținând că, deși experimentele neoliberale au urmărit „auto-pedepsirea” țărilor dezvoltate anterior, acum este momentul revenirii la supremația occidentală.

👉 Revigorarea doctrinei Monroe în cadrul politicii externe americane

Administrația Trump a relansat doctrina Monroe, veche de peste două secole, într-o formă amplificată denumită „doctrina Donroe”. Președintele a subliniat că această doctrină este „mai mare și mai bună” decât versiunea originală din 1823, concepută ca o barieră împotriva colonialismului european. Noua versiune, inspirată din „corolarul Roosevelt” din 1904, permite SUA să intervină în țările din emisfera vestică care „încalcă legea sau sunt impotente”.

Acest impuls expansionist se încadrează într-o strategie clară a Casei Albe, care urmărește să restabilească supremația americană regională, dar și să asigure accesul exclusiv la „active strategice vitale”, cum ar fi resursele naturale. Între timp, Donald Trump își menține opțiunea de a amâna discuțiile despre preluarea Groenlandei și avertizează prin mesaje publice cu majuscule privind dominația geopolitică a SUA într-o emisferă pe care o consideră „NOASTRĂ”.

Acțiunile și retorica lui Trump vin într-un moment în care cele trei superputeri militare—Statele Unite, Rusia și China—reivindică deschis o mare putere imperială. Vladimir Putin și Xi Jinping urmează propriile strategii de extindere teritorială și restaurare a influenței istorice, în timp ce Trump reinterpretează tradițiile expansioniste americane din epoca lui William McKinley și Theodore Roosevelt.

Critici și experți văd acest nou val de imperialism ca un „pas sincer” și inevitabil, dar și ca o amenințare la stabilitatea relațiilor internaționale. Daniel Immerwahr, istoric, subliniază că imperiul american nu a încetat să existe, însă ordinea internațională de după 1945 a limitat imperialismul teritorial, iar Krishton Andrews consideră că Trump nu a făcut decât să renunțe la ipocrizie, introducând o politică mai deschisă și agresivă. În acest context, neclaritatea planurilor detaliate ale administrației Trump pentru Venezuela rămâne un subiect de dezbatere intensă.