Adriana Tănase, olimpica premiată de Academia Română: „Matematica este un stil de viață”

Adriana Maria Tănase, elevă la Colegiul Național „B.P. Hasdeu”, profilul Matematică-Informatică bilingv, se numără printre beneficiarii unei burse acordate de Academia Română elevilor olimpici. Distincția vine într-un moment important al parcursului său educațional, după un an în care a obținut medalia de bronz la Olimpiada Națională de Matematică și a confirmat rezultatele construite prin ani de pregătire susținută. Cu toate acestea, performanțele care îi definesc astăzi palmaresul reprezintă doar expresia vizibilă a unei relații mai profunde cu matematica, disciplină pe care o privește dincolo de competiții și clasamente. Pentru ea, performanța olimpică înseamnă construirea unei forme de gândire în care ideile se leagă între ele, iar înțelegerea devine mai importantă decât rezultatul. „Pentru mine matematica este știința desăvârșită pentru că îți formează cel mai bine gândirea. Este un stil de viață”, afirmă adolescenta. Această perspectivă a stat și la baza selecției sale pentru o bursă acordată de Academia Română elevilor olimpici proveniți din familii cu venituri medii, program pe care Adriana l-a descoperit prin intermediul inspectorului școlar de matematică. Procesul de selecție pentru obținerea acestei burse a fost unul competitiv. După etapa de evaluare a dosarelor, în care candidații și-au prezentat rezultatele academice, doar 20 dintre cei peste 100 de aplicanți au ajuns în faza interviurilor. Acolo, fiecare a fost nevoit să vorbească despre propriul traseu educațional, despre performanțe și despre modul în care își proiectează viitorul. Și hasdeiana a avut ce povesti. Pentru Adriana, povestea performanței nu începe însă cu medalii. În gimnaziu, participările la Olimpiada de Matematică s-au încheiat cu două locuri secunde la nivel județean, în clasele a VII-a și a VIII-a. Rezultatele, deși valoroase, nu i-au oferit satisfacția pe care o căuta. Din această poziție secundă s-a născut ambiția care avea să-i schimbe parcursul. „Am luat locul al II-lea județean și m-a nemulțumit profund. M-am ambiționat foarte mult, iar în clasa a IX-a am obținut prima mea calificare la etapa națională”, își amintește eleva. Un an mai târziu, a urcat pe podiumul olimpicilor, cucerind medalia de bronz. Diferența față de medalia de argint a fost minimă, însă experiența i-a confirmat că progresul este posibil atunci când perseverența se întâlnește cu o motivație autentică. „Am luat medalia de bronz. A fost un efort enorm. A fost un bronz la o distanță foarte mică de argint”, spune tânăra. Pentru Adriana, matematica nu poate fi explicată exclusiv prin prisma concursurilor. O definește drept „știința desăvârșită”, nu pentru rigoarea sa formală, ci pentru capacitatea de a forma gândirea. În această viziune, frumusețea matematicii apare atunci când concepte aparent separate se unesc într-o structură coerentă, iar elevul descoperă singur legăturile dintre ele. Satisfacția intelectuală nu vine din memorarea unei teoreme, ci din momentul în care înțelegi de ce aceasta există și cum se conectează cu alte idei. „Nu aș putea să descriu pasiunea mea pentru matematică în parametrii olimpiadei. Nu este vorba despre reținerea unor formule, a unor algoritmi sau a unui stil de lucru specific. Este vorba despre conexiune, despre faptul că toate au legătură între ele. Este satisfacția aceea imensă când reușești să unești singur aceste concepte”, explică tânăra. Această schimbare de perspectivă s-a produs odată cu intrarea în liceu. Dacă în anii anteriori accentul era pus mai ales pe aplicarea metodelor de rezolvare, studiul matematicii a devenit treptat o explorare a mecanismelor care generează rezultatele. Intuiția, conexiunile interdisciplinare și întrebările despre originea unor concepte au început să conteze mai mult decât răspunsul final. În acest proces, Adriana recunoaște rolul esențial al profesorilor și mentorilor care au încurajat-o să privească dincolo de exercițiile din manual. Pregătirea pentru olimpiadă a devenit astfel un exercițiu de autonomie intelectuală. Adriana își stabilește singură obiectivele, decide ce capitole necesită aprofundare și își evaluează constant progresul. La nivel olimpic, explică ea, diferența nu este dată de volumul de informații acumulate, ci, mai degrabă, de maturitatea cu care acestea sunt utilizate. La acest nivel problemele nu solicită reproducerea unor metode învățate anterior, ci capacitatea de a combina idei din domenii diferite și de a identifica structuri generale ascunse în spatele unor situații particulare. Această dimensiune creativă este cea care o fascinează cel mai mult. În opinia sa, cele mai valoroase probleme sunt cele care conduc la generalizări, transformând o situație concretă într-un rezultat cu aplicabilitate mai largă. De aceea, olimpiada este pentru ea mai puțin un test de cunoștințe și mai mult un exercițiu de gândire. Uneori, soluțiile descoperite îi permit să refacă traseul intelectual parcurs anterior de matematicieni importanți, înțelegând filosofia din spatele unor teoreme pe care elevii le folosesc adesea fără să le mai pună sub semnul întrebării. „Sunt probleme de substanță care au tentă de rezultat generalizat. Cel mai frumos lucru care se poate întâmpla la o problemă este să fie generalizată. De multe ori, problemele ascund idei mari în spate. Este vorba mai mult despre gândire decât despre aplicarea unor formule”, explică ea. În acest context, rezolvarea unei probleme devine un proces de descoperire intelectuală. „Uneori îți dai seama că anumite formule decurg din altele sau ajungi la aceleași concluzii la care au ajuns și alți oameni importanți înaintea ta. Înțelegi filozofia din spatele rezultatelor pe care le folosești”, spune Adriana. Privind spre viitor, Adriana nu își propune o carieră inginerească, ci una legată direct de studiul matematicii. Ia în calcul atât facultăți din România, cât și programe universitare din străinătate, în special din Franța. Interesul pentru spațiul francofon nu este întâmplător. Mama sa, Mihaela Tănase, este profesoară de limba română, iar contactul timpuriu cu literatura, cultura și educația umanistă a avut un rol decisiv în formarea sa intelectuală. „Nu voi merge la Politehnică. Voi merge la Facultatea de Matematică, fie în România, fie în străinătate”, afirmă Adriana, adăugând că se gândește serios la Franța, țară care o atrage atât prin sistemul educațional, cât și prin cultura sa. De altfel, matematica nu reprezintă singura sa pasiune. Dacă ar fi fost nevoită să aleagă un alt drum profesional, s-ar fi orientat către domeniile umaniste. Lectura, filosofia, cultura francofonă și participarea la cursurile „Casei Paleologu” au contribuit la dezvoltarea unei gândiri critice pe care o consideră complementară celei matematice. „Am avut privilegiul să fiu expusă de mică anumitor fenomene culturale. Mama mi-a ghidat pașii exemplar. Dacă nu ar fi fost matematica, m-aș fi orientat spre domeniul uman”, spune ea. Bursa obținută îi oferă un sprijin concret în acest parcurs. În valoare de 1.000 de lei lunar, timp de un an, ea completează resursele necesare pregătirii și reprezintă o recunoaștere a muncii depuse. Dincolo de componenta financiară, însă, programul validează un model de performanță construit aproape exclusiv prin efort individual. Parcursul său nu a fost lipsit de momente de îndoială. După prima participare la etapa națională, în clasa a IX-a, când nu a obținut o distincție, s-a întrebat dacă își găsește cu adevărat locul într-un mediu atât de competitiv. Tocmai această confruntare cu limitele proprii a făcut-o însă să continue. Olimpiada îi oferă ceea ce caută cel mai mult: provocare. Într-un univers academic în care excelența este regula, iar comparația cu ceilalți devine inevitabilă, competiția nu îi alimentează orgoliul, ci dorința de evoluție. Astfel, în spatele rezultatelor școlare se află și o schimbare de perspectivă asupra succesului. La un moment dat, Adriana a decis că performanța nu trebuie măsurată exclusiv prin medii. „Am avut media 10 încontinuu din clasa a VI-a. La un moment dat m-am întrebat ce mă face cu adevărat fericită: media 10 – care nu este întotdeauna cea mai relevantă măsură a potențialului intellectual – sau medalia de bronz. Mi-am dat seama că vreau să investesc timp în ceea ce mă pasionează cu adevărat”, spune ea. Competiția matematică a devenit astfel un spațiu de dezvoltare personală. „Olimpiada mă ajută pentru că eu caut competiție. Nu-mi place monotonia în viață. Olimpiada este mediul în care pot să-mi satisfac această nevoie de provocare”, afirmă Adriana. În același timp, matematica i-a oferit Adrianei și oportunități de socializare pe care mulți nu le asociază cu acest domeniu. Un exemplu a fost experiența de voluntar la Balcaniada de Matematică pentru Juniori, organizată anul acesta în județul Buzău. Timp de cinci zile, a coordonat, împreună cu o colegă, delegația Kazahstanului, însoțind elevii la evenimente oficiale și la activități culturale. Dincolo de logistica impresionantă a competiției, a fost fascinată de diversitatea participanților veniți din țări precum Arabia Saudită, Uzbekistan sau Kazahstan, fiecare purtând uniforme naționale și aducând cu sine la Buzău propriul univers cultural. „A fost impresionant. Veneau copii din Arabia Saudită, Uzbekistan, Kazahstan și din multe alte țări. Fiecare avea uniforma sa, cultura sa, energia sa. Erau copii extrem de deschiși și pasionați”, își amintește ea. Dialogurile purtate cu acești elevi au confirmat existența unei comunități internaționale unite de aceeași pasiune. Deși barierele lingvistice existau, matematica a funcționat ca un limbaj comun. Discuțiile despre probleme, metode de rezolvare și experiențe de concurs au continuat și după încheierea competiției, transformându-se în legături care depășesc granițele geografice. „Am discutat mult despre matematică. Doi dintre ei au luat medalii de aur. Chiar dacă veneam din țări diferite, matematica era o limbă universală. După competiție am continuat să vorbim și să schimbăm probleme și idei”, povestește Adriana.