Ziua Internațională a Hemofiliei evidențiază nevoia de conștientizare în România

Pe 17 aprilie, se marchează Ziua Internațională a Hemofiliei, o ocazie de a sensibiliza publicul referitor la această afecțiune rară, dar gravă, care afectează mii de oameni în România. Conform Biroului de Presă al Spitalului Județean de Urgență Buzău, specialiștii subliniază importanța diagnosticării timpurii și a accesului la tratamente adecvate pentru a asigura o viață normală pacienților.

👉 Importanța diagnosticării precoce și accesul la tratament

„Ziua Internațională a Hemofiliei reprezintă o oportunitate importantă de a crește gradul de informare al populației cu privire la diagnosticarea și tratamentul acestei afecțiuni, dar și de a atrage atenția autorităților asupra necesității îmbunătățirii accesului la servicii medicale”, se menționează în informarea spitalului. Deși hemofilia este o boală cronică, aceasta poate fi gestionată eficient, permițând pacienților o viață activă și de calitate.

„Deși hemofilia nu se vindecă, tratamentul adecvat permite pacienților să ducă o viață activă și să se bucure de o bună calitate a vieții”, subliniază sursa citată. La Spitalul Județean de Urgență Buzău, pacienții beneficiază de tratament prin Programul Național de Hemofilie, care include profilaxie pentru copii și tratamente pentru toate grupele de vârstă.

👉 Tema din acest an și provocările în diagnosticare

Tema stabilită pentru acest an de Federația Mondială de Hemofilie este „Diagnosticarea: primul pas către tratament”, scoțând în evidență faptul că boala este deseori depistată tardiv, deși poate fi prezentă de la naștere. Hemofilia, o afecțiune genetică rară, afectează capacitatea sângelui de a se coagula din cauza lipsei unor factori esențiali.

Conform statisticilor, aproximativ 100 de persoane la un milion suferă de hemofilie, iar în România există în jur de 2.000 de diagnosticați, majoritatea având forma A. Specialiștii atrag atenția asupra întârzierii în diagnosticare, în special pentru formele ușoare, ce pot fi identificate abia după intervenții chirurgicale sau accidente. „Accesul la centre specializate rămâne inegal, iar la nivel global peste 75% dintre persoanele afectate nu sunt diagnosticate”, concluzionează aceștia.