Ion Caraion, poet și disident român, a avut o viață plină de încercări și lupte pentru libertate

Ion Caraion s-a născut în comuna Rusuavat, astăzi Viperesti, într-o familie de țărani. În perioada 1935-1942, a urmat Liceul "B.P. Hasdeu", unde, din 1941, împreună cu Alexandru Lungu, a redactat revista de poezie "Zarathustra". Ulterior, a continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie din București și a colaborat cu ziarele Timpul și Ecoul, în numele literaturii, în anii 1942-1944.

Debutul său literar a avut loc încă din 1939, când a publicat în Universul literar, iar în 1940 în Curentul literar, cu poezii și recenzii. Însă, volumul său de poezii "Panopticum" (Editura Prometeu) a fost confiscat de cenzură, relatează citeaza opiniaibuzau.ro. Potrivit sursei, în anii postbelici, Caraion a avut activitate intensă, fiind secretar general de redacție la revista "Lumea", condusă de G. Călinescu, și a fost numit șef de presă la Editura Fundatiilor Regale.

Conform aceluiași site, Caraion a co-editat revista "Agora" împreună cu Virgil Ierunca, o publicație în cinci limbi în care au publicat poeți și eseiști de prestigiu, însă aceasta a fost interzisă după primul număr. În perioada comunistă, a fost condamnat politic de mai multe ori, fiind întemnițat între 1950 și 1955 pe mai multe locuri, inclusiv la Canalul Dunăre - Neagră și la minele din Cavnic și Baia Sprie, notează publicația.

După ce a fost condamnat la moarte și apoi la muncă silnică pe viață pentru "trădare", Ion Caraion a fost eliberat în 1964. În anii următori, a reluat scriitura, publicând volumul "Eseu" în 1966, într-un efort de a recupera timpul irosit în închisori. În 1981, familia sa a primit azil politic în Elveția și s-a stabilit în Lausanne, unde omul de cultură a editat revistele internaționale "Don Quijote" și "Correspondances".

Potrivit lui Ion Caraion, citat de opiniaibuzau.ro, el a fost vehement împotriva comunismului cu față fascistă, dezvăluind abuzurile regimului în cartea "Insectele tovarășului Hitler". În ultimii lui ani, a fost sprijinit de prieteni apropiați, printre care Ion Solacolu, care i-a facilitat publicații în revista germană "Dialog", notează sursa.

În 1986, Caraion a murit la Lausanne, după o viață marcată de suferințe și luptă pentru libertate. După 11 ani de închisoare, a fost recrutat de Securitate și i s-a oferit eliberarea în schimbul statutului de informator, purtând numele de cod "Nicolae Anatol" și apoi "Artur". A furnizat rapoarte până în 1981, fiind și implicat în rețeaua de informații pentru exil, conform informațiilor din opiniaibuzau.ro.

Marin Preda, în romanul "Cel mai iubit dintre pământeni", l-a redat pe personajul Petrini, inspirat de relația cu Caraion. Se spune că, din cauza notelor sale informative, chiar și cele mai intime detalii ale vieții scriitorului Marin Preda au fost dezvăluite organelor de stat. În ciuda relației complicate cu Securitatea, cei doi au fost prieteni timp de aproape 40 de ani, iar Preda i-a sprijinit pe Caraion atât în literatură, cât și material.