Teo, adolescentă dedicată voluntariatului, schimbă vieți la 16 ani

La doar 16 ani, Elena Teodora Coșeru, cunoscută colegilor și prietenilor drept Teo, își împarte timpul între rigurozitatea profilului real și activitățile de voluntariat, conform opiniabuzau.ro. Elevă la Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, Teo investește nu doar în educația sa, ci și în viitorul copiilor din centrele de plasament, prin colaborarea cu Asociația „Ajungem MARI”.

👉 Motivația și începutul implicării în voluntariat

Teo a decis să se implice activ în comunitate cu dorința de a schimba viețile copiilor care nu au avut oportunități egale. „Doream să aduc o schimbare în viața unor copii care nu au avut parte de atât de multe oportunități. Doar gândul că aș putea să le aduc un zâmbet pe buze m-a făcut să înțeleg că merită să mă implic”, împărtășește ea.

Chiar dacă la început a avut îndoieli, prima întâlnire în cadrul programului de voluntariat i-a risipit toate temerile. „Căldura și bucuria nemărginită a organizatoarelor m-au convins să fac parte din lumea oamenilor care se implică activ în societate”, a adăugat Teo. Experiența sa inițială a fost simplă, dar plină de învățăminte, iar acea primă întâlnire a creat o conexiune reală.

👉 Impactul voluntariatului asupra dezvoltării personale

Voluntariatul a avut un impact profund asupra personalității lui Teo. „Înseamnă să nu aștepți ca altcineva să acționeze, ci să te implici activ în cauzele în care crezi”, afirmă ea. Această experiență a făcut-o mai sociabilă și mai empatică, iar „cea mai importantă calitate a unui voluntar este, fără îndoială, empatia”. Mai mult, Teo a descoperit că are răbdare și înțelegere mai mare decât credea.

Unul dintre cele mai memorabile momente ale activității sale de voluntar a fost vizita la o fabrică de pâine, unde a văzut cum copiii se bucurau de procesul de panificație. „A fost impresionant să văd toți copiii fascinați de procesul de panificație și bucuria cu care descopereau lucruri noi”, a povestit Teo.

Teo consideră că voluntariatul este parte integrantă a identității ei și planifică să continue implicarea și după terminarea liceului. „Adolescența mea ar fi fost mult mai săracă în experiențe spirituale și lecții de viață fără această implicare”, a declarat ea. Teo subliniază că „acești copii nu au nevoie de milă, ci de oportunități și de prezență constantă” și vrea să transmită societății că sunt „copii extraordinari care au nevoie doar de cineva care să creadă în ei”.

Cea mai mare lecție pe care a învățat-o de la acești copii este „lecția rezilienței”. „Am învățat de la ei că, indiferent de greutățile prin care treci, poți găsi puterea de a zâmbi și de a o lua de la capăt în fiecare zi”, mărturisește Teo. În final, ea definește „a ajunge mare” nu prin vârstă sau succes profesional, ci prin a deveni o persoană integră, cu un suflet bun, responsabil față de ceilalți.