Într-o localitate din Broșteni, „complexul” de altădată, unde se distribuia pâinea pe cartelă în anii ’80, este astăzi un local de jocuri. Povestea acestui loc și a petrecerii Revoluției din 1989 prin ochii unui copil este relatată %source%, care arată cum viața sub dictatură era marcată de restricții și umilințe, iar vestea fugii lui Ceaușescu a adus o speranță de libertate și schimbare.
👉Atmosfera din Broșteni în anii ’80 – cozi pentru pâine pe cartelă
În perioada comunistă, în Broșteni, ceea ce acum este un local de păcănele era un loc important pentru aprovizionarea cu alimente. Pâinea se dădea pe cartelă, în cantități foarte mici, o jumătate de pâine per persoană. Printr-un sistem strict, vânzătoarele tăiau pâinea pentru cei cu număr impar pe cartelă, pentru a respecta regulile.
Cartela era realizată din carton, asemănătoare unui mic calendar, pe care vânzătoarele marcau cu pixul fiecare cumpărătură, pentru a împiedica cumpărarea dublă într-o singură zi. În ciuda cozilor lungi, sistemul asigura că oamenii aveau acces la pâinea necesară. Lângă pâine se găsea și carne, iar înainte de Crăciun chiar portocale, însă doar cei curajoși reușeau să le prindă.
👉Ziua de 22 decembrie 1989 și emoțiile libertății
Cu o plasă în mână, povestitorul revenea către casă pe 22 decembrie 1989, după ce achiziționase pâine de la „complexul” din Broșteni. Pe drum a observat ceva neobișnuit: programul televiziunii era suspect, iar sunetele veneau din stradă pe geamurile deschise. Când a ajuns acasă, a găsit radioul dat tare pe Europa Liberă, iar tatăl său, emoționat și cu ochii în lacrimi, i-a spus că Ceaușescu a fugit, iar dictatura a căzut.
Emoția momentului a fost profundă, exprimată prin lacrimi și îmbrățișări de bucurie, cu speranța unei vieți noi, libere, în care oamenii pot vorbi fără teamă și pot cumpăra alimente fără confruntări violente. Această experiență a întipărit în minte repulsia față de comunism și dictatură, dorința de a nu mai trăi vreodată astfel de vremuri.