Colegiul Medicilor detaliază riscurile fracturii de diafiză femurală în contextul unui caz recent

Colegiul Medicilor din România (CMR) a prezentat un punct de vedere profesional privind fractura de diafiză femurală, diagnostic confirmat în cazul tânărului de 25 de ani care a decedat după un accident rutier. Opinia Comisiei de Ortopedie şi Traumatologie evidențiază atât implicațiile medicale ale acestui tip de fractură, cât și riscurile imediate care pot apărea, conform datelor furnizate de %source%.

👉 Riscurile și complexitatea fracturii de diafiză femurală

Potrivit Colegiului Medicilor, fractura de diafiză femurală la tineri apare în general în urma unor traumatisme cu energie mare și este considerată o leziune „potenţial şocogenă prin pierderea prin focarul de fractură a 1.000–1.500 ml sânge”. Aceasta este de obicei însoţită de „leziuni importante ale structurilor musculare, vasculare şi nervoase ale coapsei”. CMR menţionează că evaluarea acestor fracturi trebuie realizată în contextul unui politraumatism, cu o examinare atentă a posibilelor afectări ale pelvisului, coloanei vertebrale și organelor abdomino-pelvine.

Hemoragia imediată din focarul de fractură poate genera o deteriorare rapidă și imprevizibilă a stării hemodinamice a pacientului. Un studiu citat de CMR arată că, din 53 de pacienţi cu fractură izolată de diafiză femurală, 40% au avut nevoie de intervenţie medicală pentru stabilizarea hemodinamică, ceea ce subliniază gravitatea acestui tip de fractură.

👉 Complicații și abordarea terapeutică recomandată

Specialiștii Colegiului Medicilor subliniază existența unor complicații grave, potențial letale, care pot apărea atât la pacienţii operaţi, cât şi la cei care nu au suportat o intervenţie chirurgicală. Printre acestea se numără embolia lipidică, cu o incidenţă de 4–10%, care poate crește la 26% dacă operația are loc în prima săptămână după fractură. De asemenea, complicaţiile trombembolice pot surveni chiar și dacă se administrează tratament profilactic antitrombotic. Evoluţia acestor complicaţii este, în general, fulminantă, cu o agravare rapidă a stării pacientului, ducând până la deces.

În ceea ce priveşte tratamentul, CMR recunoaște că temporizarea intervenţiei chirurgicale poate fi recomandată în cazuri când operaţia imediată ar reprezenta un risc pentru pacientul politraumatizat, durata imobilizării temporare fiind o metodă acceptată pentru stabilizarea fracturii. Totuşi, tratamentul de elecţie rămâne osteosinteza centromedulară, care poate avea complicaţii severe intraoperatorii, precum trombembolismul pulmonar, embolia lipidică sau şocul hemodinamic.

Gabriel Bumbăcea, în vârstă de 25 de ani, a suferit o fractură de femur ca urmare a unui accident produs pe 2 ianuarie pe Drumul Național 10, în localitatea Verneşti. După ce a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău și programat pentru operaţie, starea sa s-a deteriorat brusc, ceea ce a condus la deces.

Necropsia, efectuată la solicitarea familiei și în prezenţa unui expert-parte, a indicat ca primă cauză a morții un tromboembolism pulmonar, o complicație severă frecventă la pacienții imobilizați. Cheagul format a migrat și a blocat arterele pulmonare, provocând o hemoragie fatală. CMR precizează că punctul său de vedere are un caracter general și profesional și nu reprezintă o analiză detaliată a acestui caz anume.